Arhimandritul Macarie Motogna (egumen 2011-2016, stareț 2017-prezent)

 Arhimandrit Macarie Motogna (egumen 2011-2016, stareț 2017-prezent). Fiul lui Motogna Victor și al Lucreției, s-a născut în localitatea Breaza, comuna Ciceu-Giurgești, județul Bistrița-Năsăud, la 4 august 1974, fiind al patrulea copil dintre cei șapte ai familiei Motogna. Între anii 1980-1989, a urmat clasele I – IX la Școala Generală „Victor Motogna” din localitatea natală. În anul școlar 1989-1990, a urmat clasa a X-a la Liceul Teoretic „Petru Rareș” din Târgu Lăpuș. Între anii 1991-1996, a urmat Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca. În perioada anilor 1996-2000, a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Oradea, iar în sesiunea iunie 2000 a fost licențiat în Teologie, cu lucrarea „Arhimandritul Cleopa Ilie: duhovnic și apărător al dreptei credințe”, la disciplina Misiologie și Ecumenism, sub îndrumarea prof. univ. dr. Ioan Mihălțan, Episcopul Oradiei. În 19 ianuarie 2001, a fost admis la doctorat, la Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca, Filiala Academiei Române. La data de 18 octombrie 2007 a susținut teza de doctorat cu titlul: „Monahismul ortodox din Maramureș și Transilvania Septentrională până la începutul secolului al XIX-lea”, sub îndrumarea Prof. Univ. Dr. Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române. În anul 2011 a obținut Gradul I în preoție.

În 5 august 1989, la vârsta de 15 ani, a intrat ca viețuitor în obștea Mănăstirii „Sfânta Ana” – Rohia, fiind primit de către starețul Iustin Hodea, actualul Episcop al Maramureșului și Sătmarului. La 19 septembrie 1993, a fost hirotonit diacon de către Preasfințitul Părinte Justinian, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, iar la 8 mai 1994 hirotonit preot de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul Arhiereu-Vicar, în prezența Preasfințitului Justinian. La 28 iunie 1994, a fost tuns în monahism de către Preasfințitul Părinte Justinian, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, și Preasfințitul Iustin Sigheteanul, care i-a fost și naș de călugărie, primind numele de Macarie.

Responsabilități. De la intrarea în mănăstire, a îndeplinit mai multe ascultări: secretar, contabil, arhondar, ghid, bibliotecar și eclesiarh. Din anul 2005, este redactor al Editurii Mănăstirii Rohia și a coordonat Colectivul Redacțional al Integralei N. Steinhard. A fost Secretar General al Fundației „N. Steinhardt” din anul 2006, iar din anul 2017 este Președintele Fundației. Tot din anul 2017, este Vicepreședinte al Fundației „Justinian Arhiepiscopul”. Între anii 2010-2018, a fost Președinte al Consistoriului Monahal din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, iar din luna iunie 2018 este Exarhul Mănăstirilor și Schiturilor din Episcopia Maramureșului și Sătmarului. Din 2020 este membru supleant în Consistoriul Superior Bisericesc Monahal. În perioada ianuarie 2011 – ianuarie 2017, este numit egumen al Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia, iar din 1 ianuarie 2017 primește ascultarea de stareț al Mănăstirii „Sfânta Ana” – Rohia. Din anul 2019 este profesor asociat la Departamentul de Teologie Ortodoxă „Justinian Arhiepiscopul”, din Baia Mare.

Distincții. La 24 iunie 2001, de sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, a fost hirotesit Protosinghel de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul. În urma recomandării Arhiepiscopului Justinian Chira și a Preasfințitului Iustin Sigheteanul, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat rangul de Arhimandrit, hirotesia a fost oficiată de către Preasfințitul Părinte Episcop Iustin Sigheteanul, la 12 aprilie 2009, de Praznicul Intrării în Ierusalim a Domnului (Floriile). La 23 mai 2014, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, i-a acordat DIPLOMA OMAGIALĂ Sfinții Martiri Brâncoveni și Medalia Omagială Sfinții Martiri Brâncoveni; 15 ianuarie 2017: Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, i-a acordat Ordinul Crucea Sfântul Iosif Mărturisitorul; 5 noiembrie 2017: Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, i-a acordat distincția Crucea Sloboziei; 14 noiembrie 2019: Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, i-a acordat Ordinul Crucea „Mihai Vodă”; 6 decembrie 2019: Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, i-a conferit Ordinul Crucea „Justinian Arhiepiscopul”; 29 iulie 2022, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, i-a acordat Ordinul Crucea „Nicolae Steinhardt” și Medalia Culturală „Nicolae Steinhardt”; 16 decembrie 2016: PREMIUL ACADEMIEI ROMÂNE „DUMITRU STĂNILOAE”, pentru lucrarea „Monahismul ortodox din Maramureș și Transilvania Septentrională până la începutul sec. al XIX-lea.

A publicat următoarele cărți: Monahismul ortodox din Maramureș și Transilvania Septentrională până la începutul secolului al XIX-lea, Editura Mănăstirii Rohia, 2014, 398 p; Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, monografie-album, Editura Lumea Credinței, București, 2016, p. 160; este co-autor pentru următoarele volume: Macarie Motogna, Florian Roatiș (coord.), Centenar N. Steinhardt (Studii și Comunicări), 2013, 247 p. + ilustrații; Macarie Motogna, Timotei Bel și Paisie Cinar, CHIVOTE ALE CREDINȚEI – Mănăstirile și schiturile din Eparhia Maramureșului și Sătmarului, 2015, 260 p.; Macarie Motogna, Dorel Man, Părintele Serafim Man – o slujire mereu vie, 2015, 203 p.

S-a îngrijit de editarea a mai multe cărți, broșuri și calendare și a publicat zeci de studii și articole. Arhimandritul Macarie Motogna participă la simpozioane, acțiuni culturale, a sporit mult fondul de carte al bibliotecii mănăstirii Rohia, se îngrijește ca să primească noi viețuitori în mănăstire, pe care îi formează și îi trimite la studii, la seminar, facultate și studii postuniversitare.

Din punct de vedere administrativ, s-a preocupat îndeaproape de recuperarea tuturor terenurilor pe care le-a avut mănăstirea în trecut și a sporit patrimoniul mănăstirii, cumpărând încă 55 de ha de teren forestier în jurul mănăstirii, toate bunurile imobile fiind acum intabulate. Alte lucrări de mare importantă și vitale care s-au realizat, sunt: aducțiunea de apă de la 6 km distanță, modernizarea drumul de acces, pictarea bisericii, finalizarea tuturor lucrărilor la biserică și dotarea cu cele necesare, continuarea lucrărilor la Centrul Cultural Monahal „Nicolae Steinhardt”, Construirea Porții-turn, clopotnița și pangarul mănăstirii, înzestrarea mănăstirii cu trei clopote noi, refacerea cimitirului mănăstirii, construirea zidului de sprijin de la parcarea mare și până în incinta mănăstirii și restaurarea integrală a „Casei cu Paraclis”.

În perioada cât a fost egumen Arhimandritul Pantelimon Ilieș și în vremea stăreției Arhimandritului Macarie Motogna, mare econom al mănăstirii Rohia este Arhimandritul Ghelasie Maxim care, pe lângă atribuțiile economatului, se ocupă în mod direct, împreună cu starețul mănăstirii, de toate lucrările de construcție și rectitorire a mănăstirii.

Arhimandritul Panteliom Ilieș (egumen 1996-2011)

Arhimandritul Panteliom Ilieș (egumen 1996-2011). După ce Arhimimandritul Iustin Hodea a fost ridicat la demnitatea de Episcop, pentru a se continua proiectele începute și pentru bunul mers al mănăstirii, a fost numit egumen al mănăstirii Arhimandritul Panteliom Ilieș. Preacuvioșia sa s-a născut la 15 aprilie 1969, în localitatea Poienile Izei, comuna Botiza, județul Maramures. Școala generală a absolvit-o în localitatea natală, iar prima treapta de liceu în comuna Botiza. A doua treaptă de liceu, la Liceul Teoretic „Petru Rareș” din Târgu Lăpuș. Între anii 1990-1995 a urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox Român din Cluj-Napoca, iar între anii 1995-2000 a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității din Oradea; în sesiunea din iunie 2000 a fost declarat licențiat în Teologie.

În anul 1988, a intrat ca viețuitor în Mănăstirea „Sfânta Ana” – Rohia. În 28 august 1990, a fost tuns în monahism, primind numele de Pantelimon. La 29 august 1991, a fost hirotonit ierodiacon, iar la 19 septembrie 1993 hirotonit ieromonah. La 24 iunie 2001, a fost hirotesit Protosinghel de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul. La propunerea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Justinian și a Preasfințitului Părinte Iustin Sigheteanul, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ridicarea Protosinghelului Pantelimon Ilieș la rangul de Arhimandrit, hirotesie săvârșită de către Preasfințitul Părinte Epsicop Iustin Sigheteanul, la 12 aprilie 2009. La recomandarea Preasfințitului Părinte Episcop Iustin Sigheteanul, la 12 decembrie 2009 a primit din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel distincția Crucea „Sanctus Stephanus Magnus”.

A îndeplinit mai multe ascultări de la intrarea în mănăstire: econom (1993-1996), apoi din anul 1996 până în ianuarie 2011 – egumen. Ca egumen, sub îndrumarea Preasfințitului Părinte Episcop Iustin Sigheteanul, pe lângă lucrarea duhovnicească și administrativă pe care o cere conducerea unei mănăstirii, s-a preocupat direct de construirea bisericii mănăstirii Rohia, a început și a condus lucrările de construire la Centrul Cultural Monahal „N. Steinhardt” până în 2012, precum și celelalte lucrări administrative în perioada 1996-2011 (Poarta de intrare din sat, Monumentul Arhiepiscopului Justinian Chira, „Colțul maramureșan” etc).

Arhimandritul Iustin Hodea (stareț 1988 – 1996)

Arhimandritul Iustin Hodea (stareț 1988-1996). S-a născut la 23 iunie 1961, în localitatea Rozavlea din județul Maramureș, la botez primind numele de Ioan, fiul lui Hodea Ștefan (†1969) și Maria – intrată în monahism cu numele de Maria Magdalena.

 La vârsta de doar 15 ani, se apropie de viața monahală de la Mănăstirea „Sfânta Ana” – Rohia, unde este primit, în 1976, ca frate, de către starețul Serafim Man. Este trimis de către părintele stareț la Seminarul Teologic din Craiova, iar în anul I petrece ca frate de mănăstire la Mănăstirea Lainici din Gorj. Aici deprinde viața monahală autentică de la părinți cu experiență și tradiție monastică îndelungată. După primul an de școală, se transferă la Seminarul Teologic din Cluj-Napoca, pe care îl absolvă în anul 1983. În anul 1988, este admis la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu, pentru a urma cursurile universitare ale acestei prestigioase instituții de învățământ teologic universitar, unde obține licența în Teologie, în anul 1992, susținând teza cu titlul „Mănăstirea – parte constitutivă a Bisericii, focar de spiritualitate și trăire duhovnicească”, la catedra de „Drept canonic și legislație bisericească”, sub îndrumarea Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan Floca. Între anii 2005 și 2011, a urmat cursurile Școlii doctorale la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. În anul 2011, a obținut titlul de doctor în teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, susținând teza de doctorat cu titlul: „Personalitatea Sfântului Ioan Botezătorul între profeție și mesianism iudaic în descrierea Evangheliilor și a tradiției precreștine”, în cadrul secției Biblice, avându-l ca îndrumător științific pe Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofană.

În septembrie 1983, a fost hirotonit diacon, iar în 1984 hirotonit preot. La 20 iulie 1985, de sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, a fost tuns în monahism de către Episcopul-vicar Justinian Maramureșanul, care i-a fost și naș de călugărie, primind numele de Iustin.

A fost secretar la cancelaria Mănăstirii Rohia până în anul 1988. Datorită calităților Preacuvioșiei sale, în anul 1988, Arhiepiscopul Teofil Herineanu al Vadului, Feleacului și Clujului i-a încredințat conducerea provizorie a Mănăstirii Rohia, iar în luna ianuarie 1989 este numit stareț al acestui binecunoscut așezământ monahal. Începând cu anul 1990, Mănăstirea Rohia intră sub jurisdicția reînființatei Episcopii a Maramureșului și Sătmarului, an în care Preasfințitul Părinte Episcop Justinian Chira îi acordă rangul de Protosinghel. La propunerea Episcopului Justinian al Maramureșului și Sătmarului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aprobă ridicarea sa la rangul de arhimandrit în anul 1993.

 Pentru meritele sale, Preasfințitul Părinte Episcop Justinian îl propune, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aprobă, la 22 martie 1994, alegerea în postul de arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, cu titlul de Sigheteanul. Hirotonia întru arhiereu a fost săvârșită la 17 aprilie 1994, în Duminica a V-a din Postul Mare, la Mănăstirea Rohia, de către I.P.S. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului; I.P.S. Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului; P.S Andrei Andreicuț, Episcopul Alba-Iuliei; P.S. Calinic, Episcopul Argeșului și Muscelului; P.S Ioan Mihălțan, Episcopul Oradiei, și P.S. Justinian Chira, Episcopul Maramureșului și Sătmarului. A fost un moment istoric, pentru că a fost prima hirotonie a unui arhiereu într-o mănăstire, la care au participat a peste 10.000 de credincioși.

În anul 2013, publică lucrarea Sfântul Ioan Botezătorul – mărturie evanghelică și mesianism iudaic (Editura Mega, Cluj-Napoca). De După perioada pandemică, tipărește volumul: Comunicare, Comuniune, Liturghie și Filantropie în vreme de pandemie, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 2020, 285 p. A publicat sute de studii și articole în diferite reviste de specialitate.

Prin modul în care a condus mănăstirea, Arhimimandritul Iustin Hodea a început o nouă etapă în istoria mănăstirii, în primul rând din punct de vedere duhovnicesc, spiritual și cultural, dar și din punct de vedere administrativ. De la preluarea conducerii mănăstirii, cu toate greutățile inerente vremurilor în care trăim, s-au realizat obiective deosebit de importante: s-a construit „Casa Albă”; în locul porții de lemn, de la intrarea din satul Rohia, s-a ridicat o impunătoare poartă de zid; lângă poarta din incinta mănăstirii, s-a construit un minunat monument; pe dealul de deasupra „Casei Poetului” s-a construit „Colțul maramureșan” (biserică și casă). Realizarea cea mai mare a Preasfinției Sale o constituie ctitorirea noii biserici a mănăstirii Rohia. Această biserică este un adevărat monument de arhitectură, o Catedrală a munților, ce unește cerul cu pământul și binecuvântează această parte de țară și pe credincioșii care cercetează mănăstirea. Totodată, a inițiat o lucrare necesară, importantă, curajoasă și inegalabilă în aceste vremuri, spre a se construit Centrul Cultural Monahal „Nicolae Steinhardt”.

Pe lângă activitatea duhovnicească și gospodărească desfășurată, starețul Iustin Hodea a acordat o importanță deosebită și domeniului cultural. În acest sens, s-a preocupat în permanență de îmbogățirea patrimoniului cultural al mănăstirii. De asemenea, s-a îngrijit și de pregătirea teologică a viețuitorilor mănăstirii, trimițându-i-i la școlile teologice din țară și din străinătate. Unii dintre ucenicii sfinției Sale sunt astăzi Doctori în Teologie și Istorie. Valoarea unei mănăstiri sunt viețuitorii. De aceea, în anul 1995, a alcătuit un Scurt așezământ al viețuirii monahale la Rohia, după care s-a ghidat întreaga obște. Dacă până în 1989 obștea monahală număra doar șapte viețuitori, după 1990 obștea Mănăstirii Rohia a ajuns la 28 de viețuitori. Foarte mulți dintre aceștia au fost trimiși, cu ascultare, spre a conduce destinele altor mănăstiri din eparhie, sau la Centrul Episcopal din Baia Mare.

Ieromonahul Antonie Perța (1984-1988)

În perioada anilor 1984-1988, mănăstirea a fost administrată de Ieromonahul Antonie Perța.

Arhimandritul Serafim Man (stareț 1973-1984)

Arhimandritul Serafim Man (stareț 1973-1984). La 27 noiembrie 1935, se naște Ștefan Man, fiul lui Vasile și Terezia, în localitatea Boiereni, fiind al cincilea copil al familiei. La 25 noiembrie 1952, la vârsta de 17 ani, intră în obștea Mănăstirii „Sfânta Ana” – Rohia, fiind primit în rândul viețuitorilor de către starețul de atunci, ieromonahul Justinian Chira. În 1955, după o perioadă de aproape trei ani de noviciat, la 20 iulie, de sărbătoarea „Sfântului Prooroc Ilie Tezviteanul”, este tuns în monahism de către starețul mănăstiri, Justinian Chira, și primește numele de Serafim. La 16 martie 1957, este hirotonit ierodiacon, iar la 17 martie în același an este hirotonit ieromonah de către Episcopul Nicolae Colan al Clujului.

În anul 1979, a absolvit Institutul Teologic din Sibiu, având ca temă a lucrării de licență „Activitatea Mănăstirii Rohia pe plan religios și gospodăresc”.

Perioada anilor 1958-1959 a fost una foarte grea, de încercare pentru monahismul ortodox, din cauza Decretului 410/1959, când personalul mănăstirilor trebuia să fie redus foarte mult, mai ales în ceea ce-i privește pe viețuitorii mai tineri. Acest cumplit decret a știrbit foarte grav și obștea Mănăstirii Rohia, care în vremea aceea număra 22 de viețuitori, majoritatea tineri. La 30 octombrie 1959, sunt dați afară din mănăstire toți viețuitorii, rămânând doar starețul mănăstirii, Protosinghelul Justinian Chira. După o lună, ieromonahul Serafim Man este numit preot paroh la parohia Cupșeni. Între anii 1959-1971 a slujit ca preot paroh în parohiile: Cupșeni, Băiuț, cu filia Poiana Botizei, și Costeni, cu filia Dobric. În aceste parohii desfășoară ample lucrări administrative, dar mai ales o bogată activitate pastoral-misionară și duhovnicească.

  La 1 februarie 1971, la chemarea Arhimandritului Justinian Chira, starețul Mănăstirii Rohia, ieromonahul Serafim Man se întoarce în obștea mănăstirii. La 9 septembrie 1973, ieromonahul Serafim Man este numit stareț, iar de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae este instalat stareț al Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia și hirotesit Protosinghel. Ca stareț al mănăstirii, timp de 11 ani, din punct de vedere duhovnicesc: a introdus săvârșirea slujbei Miezonopticii, Taina Sfântului Maslu în fiecare zi de vineri și Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, seara în fiecare zi de peste săptămână din Postul Mare. Un lucru important este și acela că, la fiecare sărbătoare din timpul verii, a rânduitsă se dea o masă caldă pelerinilor veniți la mănăstire.

În plan administrativ, a construit „Casa cu Paraclis”, „Casa Poetului”, „Altarul de vară”, Poarta din sat și Pangarul mănăstirii. A fost introdus curentul electric și aducțiunea de apă potabilă la mănăstire, care cu timpul a devenit insuficientă. În anul 1979, s-a pictat Paraclisul „Izvorul Tămăduirii” de către pictorul Gheorghe Busuioc și s-au realizat cele două iconostase, din biserică veche și paraclis. Tot în această perioadă, s-a făcut o clopotniță de lemn, în care s-au pus cele trei clopote, precum și zidurile de sprijin din incinta mănăstirii și camerele de sub planșeul din curtea mănăstirii.

Arhimandritul Serafim Man este cel care l-a primit în obștea Mănăstirii Rohia pe cărturarul Nicu-Aureliu Steinhardt. La 16 august 1980, îl tunde în monahism pe evreul convertit la creștinism, dându-i numele de Nicolae.

Din motive de sănătate, în anul 1984, se retrage din stăreție prin pensionare. Între anii 1981-1984 a fost internat periodic la Cluj, la Institutul Oncologic și la Clinica Medicală III, pentru tratarea unui ganglion de natură canceroasă la gât. În anul 1984, a trecut prin cele mai grele clipe pământești din cauza bolii, a pierdut aproape în totalitate văzul, auzul și echilibrul, nemaiputând merge deloc pe picioare, medicii acordându-i doar câteva ore de trăit. În urma rugăciunilor, a milostivirii lui Dumnezeu și a Maicii Domnului, i-a fost redată treptat sănătatea și a mai trăit 30 de ani.

După anul 1990, când începe să reînvie monahismul, pe lângă slujirea de la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, slujește și ajută la dezvoltarea duhovnicească și materială a Mănăstirilor: Cășiel, Breaza, Rohița, Dealul Mare și mai ales Lăpușul Românesc. A fost și duhovnicul monahilor și monahiilor din mănăstirile amintite, dar și a celor de la Bârsana, Habra, Dobric, Lunca Apei, a sutelor de monahi și preoți, a ierarhilor și a miilor de credincioși.

A publicat următoarele cărți: Mănăstirea Rohia; Livada duhovnicească; Adevăruri trăite,Învățături folositoare; Un buchet de pilde și învățături creștine pentru tineri; Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei; Meditații duhovnicești; Viața și Acatistul Sfântului Serafim de Sarov; Rugăciunea domnească Tatăl nostru – tâlcuire. A publicat multe predici și omilii în revistele teologice.

Distincții. La 6 decembrie 1973, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, Episcopul Justinian Maramureșanu îi acordă rangul de Protosinghel. La 15 august 1982, de sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, la propunerea Arhiepiscopului Teofil Herineanu și a Episcopului-vicar Justinian Maramureșanu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îi acordă rangul de Arhimandrit. În 27 noiembrie 2010, la împlinirea vârstei de 75 de ani, Primăria și Consiliul Local al Orașului Târgu Lăpuș îi acordă titlul de „Cetățean de Onoare al Orașului Târgu Lăpuș”. La 27 decembrie 2012, de sărbătoarea Sfântului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin Sigheteanul îi acordă cea mai mare distincție eparhială „Crucea Voievodală Maramureșană”.

La 12 februarie 2013, Arhimandritul Serafim Man trece din această viață la Domnul. Slujba înmormântării a avut loc în 15 februarie 2013, fiind oficiată de către un sobor de patru ierarhi, în prezența a peste 100 de preoți, monahi și monahii și a miilor de credincioși. Este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Rohia, alături de ceilalți stareți și monahi ce au viețuit în acest sfânt locaș.

Arhimandritul Justinian Chira (stareț 1944-1973)

Arhimandritul Justinian Chira (stareț 1944-1973) s-a născut la 28 mai 1921 în satul Plopiș, județul Maramureș. La 12 martie 1941, a fost primit frate la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, iar la 2 martie 1942 a fost tuns în monahism, primind numele de Justinian. La 15 august 1942, a fost hirotonit ierodiacon, iar la 17 aprilie 1943 a fost hirotonit ieromonah de către Episcopul Nicolae Colan al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Din 21 iunie 1944, la vârsta de 23 ani, a preluat conducerea mănăstirii Rohia. În anul 1948, este hirotesit Protosinghel, iar în anul 1967 primește rangul de Arhimandrit. A condus mănăstirea aproape 30 de ani, până la 9 septembrie 1973, când a fost ales Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Ca stareț, s-a preocupat îndeaproape de formarea unor viețuitori statornici și cu dragoste de mănăstire, îngrijindu-se și de pregătirea lor intelectuală. A dat un impuls nou vieții monahale de la Rohia. A formulat și câteva reguli de viață mănăstirească, dintre care amintim: 1. Să nu se primească frați din alte mănăstiri – regula statorniciei; 2. Să nu fie primiți cei ce veneau cu gândul de a-și face o situație sau fugeau de răspundere – regula muncii; 3. Să nu fie primiți sentimentalii sau decepționații – regula vocației; 4. Să fie primiți numai oameni sănătoși, din familii cinstite, serioase – regula credinței, a caracterului și a testării sociale.

Din punct de vedere administrativ, starețul Justinian Chira a construit „Casa de stejar”, „Stăreția”, a adunat tot materialul pentru „Casa cu Paraclis”. De asemenea, a ridicat, în condiții extrem de grele, în perioada anilor 1955-1959, și trei case mari, jos în Vale. Este ctitorul bibliotecii mănăstirii și a adunat peste 100 de cărți de patrimoniu. Starețul Justinian a iubit mult cultura și a cultivat relații bune cu mari scriitori și oameni de cultură. În vremea stăreției sale, Mănăstirea Rohia a fost vizitată perioade mai îndelungate de către părintele prof. Dumitru Stăniloae, poetul Ioan Alexandru, Geo Bogza, profesori ș.a. Nu în ultimul rând, l-a ocrotit pe monahul Nicolae Steinhardt. Cu toate că a condus mănăstirea sub regimul horthyst și comunist, a reușit să adune cea mai mare obște monahală de la întemeierea mănăstirii și până la acea dată. Prin decretul 410 din 1959 însă, și obștea mănăstirii Rohia a fost destrămată. Prin felul cum a slujit, a vorbit și a trăit, starețul Justinian Chira a creat un duh specific Mănăstirii Rohia, Duhul Rohiei. Și după ridicarea la treapta arhieriei, în 1973, a urmărit îndeaproape bunul mers al mănăstirii și ridicarea prestigiului său. Prin ucenicii pe care i-a lăsat aici, printre care s-a remarcat în mod deosebit starețul Serafim Man (1973-1984), Episcopul Justinian și-a realizat toate visele care nu au putut fi materializate până atunci.

A publicat următoarele lucrări: Viața Preacuratei Fecioare Maria, Editura Episcopiei Ortodoxe Române, Cluj, 1948; Darurile Bisericii, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Române, Cluj-Napoca, 1983; Viața Maicii Domnului, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Române, Cluj-Napoca, 1986; Apel la conștiință, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, 1990; Drepturile copilului, Baia Mare, 1994; Harul și Adevărul, Editura Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 1996; Gând și suflet românesc, Editura Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 1998; Viața Maicii Domnului, ediția a treia, Editura Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 1999; Scrisori, 2001; Lumină din Lumina Nașterii și Învierii Domnului,2006; Justinian – dialoguri, 2006; Convorbiri în amurg, 2006; Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia – monografie, Editura Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, 2009; Mama și copilul, Baia Mare, 2010; Pagini de pateric – Rohia, Editura Mănăstirii Rohia, 2010; Colo-n sus în vremea aceea,Editura Mănăstirii Rohia, 2010; Iata mama ta, Baia Mare, 2011.

În septembrie 1990, a fost ales primul Episcop al reînființatei Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, iar la 13 decembrie 2009 a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop ad personam, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. A trecut la Domnul în 30 octombrie 2016 și este înmormântat la poarta Mănăstirii Rohia.

Ieromonahul Nifon Matei (stareț 1940-1944)

Ieromonahul Nifon Matei (stareț 1940-1944), originar din Munții Apuseni, s-a născut la 8 iulie 1913, în comuna Scărișoara. La 5 octombrie 1929, la vârsta de 16 ani, intră ca frate la mănăstirea Rohia, fiind tuns în monahism la 24 decembrie 1936 și trimis la studii la Seminarul Monahal din Cernica. La 13 octombrie 1940, a fost hirotonit diacon, iar la 10 noiembrie 1940 a fost hirotonit ieromonah.

A preluat conducerea mănăstirii în noiembrie 1940, în timpuri deosebit de grele, sub ocupația horthystă. Deși în vârstă de numai 27 de ani, a înfruntat greutățile și, cu toate ororile ocupației străine și ale războiului, viața din mănăstire a înflorit, iar obștea ei s-a ridicat la șapte viețuitori.

A fixat pentru întreaga frăție patru puncte orientative, și anume: 1) Devotamentul absolut pentru Casa lui Dumnezeu; 2) Râvna pentru desăvârșirea vieții duhovnicești; 3) Bunătate îngerească, iubire, răbdare și seninătate în raport cu toată lumea; 4) Frăția creștină și zdroaba călugărească. Starețul Nifon Matei l-a primit în obștea monahală de la Rohia pe fratele Ioan Chira, viitorul stareț și apoi Arhiepiscop Justinian al Maramureșului și Sătmarului. Starețul Nifon Matei, grav bolnav, s-a stins din viață la doar 31 de ani, la 21 iunie 1944, și a fost înmormântat pe 24 iunie în cimitirul mănăstirii Rohia.

Ieromonahul Ivistion Sava (stareț 1939-1940)

Ieromonahul Ivistion Sava (stareț 1939-1940). În perioada 1938-1939, mănăstirea a fost administrată de preotul ctitor Nicolae Gherman, iar din iulie 1939 și până la 3 septembrie 1940, mănăstirea a fost condusă de Părintele Ivistion Sava. Părintele Ivistion împreună cu alți viețuitori au părăsit mănăstirea în urma odiosului Dictat de la Viena (1940), când Transilvania de Nord a fost anexată Ungariei.

Ieromonahul Teofan Mătăsaru (stareț 1937-1938)

Ieromonahul Teofan Mătăsaru (stareț 1937-1938) a condus mănăstirea doar un an, fiindcă la 11 octombrie 1938 părăsește mănăstirea, reîntorcându-se la parohia Giurtelecul Hododului, de unde venise.

Protosinghelul Gherontie Guțu (stareț 1931-1937)

Protosinghelul Gherontie Guțu (stareț 1931-1937), originar din Basarabia, a fost un monah priceput, cu multă experiență și bun cunoscător al vieții monahale. S-a născut la 26 octombrie 1887, în comuna Holeșnița, județul Soroca. În 1915, a fost tuns în monahism, iar la 29 iunie 1918 a fost hirotonit preot, fiind numit la 3 iulie 1918 stareț la mănăstirea Capriana, iar la 4 iulie același an a fost hirotesit Protosinghel. La 1 decembrie 1918, demisionează din ascultarea de stareț, apoi devine viețuitor la mănăstirile Hârjauca, Bocancea –Bălți, iar la 1 decembrie 1923 este numit stareț la schitul Rughi, pe care-l reface din ruină.

După ce a vizitat mai multe mănăstiri de la noi din țară, auzind de situația grea prin care trecea Mănăstirea Rohia, la 1 martie 1931, protosinghelul Gherontie Guțu depune o cerere la Episcopia Clujului, prin care cere să-i fie încredințată conducerea mănăstirii Rohia și promite să facă din acest loc „un nou Sion românesc”. În calitatea sa de stareț, a reușit să organizeze viața monahală, să achite toate datoriile care planau asupra mănăstirii (aproximativ 325.000 lei în 1933), să termine de construit casa de lângă biserică (1936), să repare și să mărească biserica (1937). A sporit patrimoniul imobil al mănăstirii, cumpărând aproximativ 50 ha de teren în jurul mănăstirii. De asemenea, a format în jurul său o obște alcătuită din 14 viețuitori. Înzestrat cu o aleasă cultură, s-a îngrijit și de pregătirea teologică a viețuitorilor mănăstirii. În acest scop, a trimis, între anii 1931-1937, șapte frați la Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica, pe care i-a susținut la studii pe cheltuiala mănăstirii.

Starețul Gherontie avea un chip patriarhal, o voce inegalabilă și cunoștințe muzicale deosebite, de aceea a organizat și un mic cor la mănăstire. S-a stins din viața la 1 august 1937, la vârsta de 50 de ani. Prin tot ceea ce a realizat la mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, atât din punct de vedere material, cât mai ales spiritual și cultural, starețul Gherontie Guțu este considerat, pe drept cuvânt, al doilea ctitor al acestei mănăstiri.

Ieromonahul Severian Grigorescu (stareț 1928-1931)

Ieromonahul Severian Grigorescu (stareț 1928-1931) a venit la Rohia împreună cu Sebastian Sîrca de la mănăstirea Putna, unde viețuiseră ca frați. Din cauza lipsei de experiență, a greutăților materiale și necunoscând mentalitatea credincioșilor de pe aceste meleaguri, la 15 ianuarie 1931 cere să fie eliberat din ascultarea de stareț.

Ieromonahul Sebastian Sârca (1927-1928) 

Ieromonahul Sebastian Sârca a fost locțiitor de stareț de la 1 septembrie 1927 până la 2 martie 1928, când este trimis la parohia Borșa, pentru a-l înlocui pe ieromonahul Chentirion Sava, care fusese între timp încorporat la Buzău.

Ieromonahul Chenterion Sava (stareț 1926-1927) 

Ieromonahul Chenterion Sava (stareț 1926-1927), originar din județul Buzău, născut la 5 noiembrie 1905 în localitatea Trestia. A fost tuns în monahism la 9 septembrie 1923, la Mănăstirea Stânișoara din Episcopia Argeșului. A fost hirotonit preot de către Episcopul Nicolae Ivan al Clujului, la 15 august 1926, când a fost rânduit ca prim stareț al nou înființatei mănăstiri Rohia. A pus început vieții monahale la Rohia, prin întocmirea unui regulament și prin organizarea vieții după modelul celorlalte mănăstiri ortodoxe. Din cauza marilor greutăți, a rămas stareț aici doar până la 1 septembrie 1927, când a fost trimis în parohia Borșa din Maramureș.

Preotul Nicolae Gherman (1877-1959)

Preotul Nicolae Gherman (1877-1959), ctitorul mănăstirii, s-a născut în localitatea Rohia, la 1 octombrie 1877. Studiile primare le-a făcut în satul natal, școala secundară la gimnaziul fundațional român din Năsăud, iar studiile teologice la Seminarul „Andreian” din Sibiu, pe care l-a absolvit având calificativul „Bine”, la 6 iulie 1899. La data de 20 noiembrie 1899, a fost hirotonit preot de către Ioan Mețianu, Arhiepiscop și Mitropolit al Transilvaniei, iar la 2 februarie 1900 a fost instalat ca preot paroh în comuna Rohia, protopopiatul Lăpuș. Aici a activat neîntrerupt timp de 40 de ani, până în anul 1940, când, după Dictatul de la Viena, s-a refugiat din Ardealul de Nord în România, unde a servit ca administrator parohial în mai multe parohii: Ighiu (județul Alba), Leșnic (Arhiepiscopia Sibiului), Sculea și Teaca (Protopopiatul Bistrița, Episcopia Clujului). Din 10 decembrie 1929 până la 1 iulie 1930, a fost numit și administrator protopopesc al protopopiatului Lăpuș.

În parohia Rohia a desfășurat o bogată activitate bisericească și socială, precum rezultă și din „Certificatul de serviciu” nr. 495 din 1 noiembrie 1940, eliberat de Oficiul Protopopesc Ortodox Român Lăpuș, în care sunt consemnate următoarele:

„Pe lângă activitatea duhovnicească, Pr. Nicolae Gherman a mobilizat credincioșii din parohia sa, fiind inițiatorul și conducătorul lucrărilor de construire a unei frumoase biserici de cărămidă, ridicată între anii 1903-1905. Între 1923-1926, a adus la viață ctitoria sa, Mănăstirea Sfânta Ana, iar în 1936 a îndrumat poporul să cumpere pământul și castelul de la groful Akos Ciszar, ceea ce s-a și făcut, o parte din castel fiind transformată în școală, iar altă parte în locul pentru primăria comunală; în anul 1906, a înființat banca populară Lăpușana; în anul 1910, a înființat o bibliotecă în cadrul oficiului parohial, iar între anii 1910-1911, sub îndrumarea sa, s-a construit prima școală confesională din Rohia; în 1922 a pus bazele Cooperativei Comoara, iar în 1923 înființează, în satul Rohia, o filială a Astrei. Cea mai importantă realizare a sa va fi ctitorirea mănăstirii Sfânta Ana”.

Pentru toate acestea, Episcopul Nicolae Ivan l-a distins cu rangul de iconom, iar din partea conducerii țării, la 12 mai 1922, a fost decorat cu „Răsplata muncii pentru biserică clasa III”, iar prin Ordinul nr. 2904/1930 cu „Răsplata muncii pentru biserică clasa I”. Mai presus de acestea, poporul din satul în care a păstorit neîntrerupt timp de patru decenii l-a prețuit și cinstit în mod deosebit. În anul 1947, s-a pensionat și s-a stabilit la Dej. A trecut la cele veșnice la 20 iunie 1959, fiind înmormântat în cimitirul municipal din Dej.

Acestea sunt câteva rânduri din fișa biografică a stareților ce au condus mănăstirea și evidențierea a câtorva dintre realizările lor, împreună cu toți viețuitorii mănăstirii, binefăcătorii și ctitorii acestei mănăstiri, în răstimpul celor aproape o sută de ani de trăire spirituală și împliniri administrative.